Verificarea documentației de bază
Verificați certificarea materialului: Solicitați furnizorului să furnizeze un certificat de material care să poarte ștampila roșie oficială a oțelului. Confirmați că numărul de căldură/lot se potrivește exact cu ștampila fizică de pe material; fiți precauți cu materialele fără certificare valabilă.
Potriviți clasele standard: comparați materialul cu standardele naționale relevante (cum ar fi GB/T 20878 sau GB/T 699) pentru a verifica dacă compoziția elementară și proprietățile mecanice respectă specificațiile de calitate, evitând astfel probleme precum oțelul inoxidabil „non-standard 304” în care conținutul elementar este insuficient.
Verificare rapidă pe-site
Inspecție vizuală: materialul de-înaltă calitate prezintă o culoare uniformă a suprafeței și nu prezintă defecte, cum ar fi fisuri, pete negre, incluziuni sau îngălbenire/oxidare localizată; ar trebui să fie, de asemenea, fără zgârieturi sau bavuri semnificative.
Utilizarea instrumentelor simple: Măsurați grosimea cu un șubler vernier pentru a vă asigura că nu există o abatere negativă excesivă. Testați oțelul inoxidabil 304 cu un magnet pe o secțiune nedeformată a materialului de bază; în condiții normale, ar trebui să fie practic ne-magnetic. Atracția magnetică puternică indică probabil un conținut insuficient de nichel.
Testare de reactiv specializată: aplicați o soluție de testare specifică-materialului (de exemplu, o soluție proiectată pentru oțel inoxidabil 304) pe o suprafață metalică proaspăt măcinată. Dacă nu există o schimbare semnificativă a culorii după 2-3 minute, materialul este acceptabil; dacă devine roșu în câteva zeci de secunde, compoziția elementară este substandard.
